Miracolele....
Multi au simtit, multi au avut parte de miracole. Sunt insa si aceia care nu cred... Atribuie totul intamplarii, cauta explicatii si gasesc de multe ori unele seci si chiar ridicole, contestand existenta miracolelor...
Cred in extraterestri, in orice altceva, dar refuza sa creada ca exista Ceva Atotputernic ce ne vegheaza existenta si ne ajuta atunci cand nimeni si nimic nu ne-ar mai putea salva. Ma intreba recent un fost coleg de la psihologie, ca dece ar crede in asa ceva? Asta fiind un atac la faptul ca i-am spus ca nu cred ca exista extraterestrii pt ca nu am vazut vreodata asa ceva. Mi-a zis ca nici eu nu pot dovedi ca exista Dumnezeu.
Nu trebuie sa dovedesc eu, nu trebuie dovedit de om. Au fost atatea miracole, au fost prea multe dovezi, dar cine nu vrea sa creada, mereu va gasi modalitati sa fie orb.
Eu am avut de multe ori parte de miracole. Am uitat de multe ori sa mai cred, am uitat unde trebuia sa cer ajutor. Nu trebuie sa cerem oamenilor sa ne ajute, trebuie sa rugam pe Dumnezeu sa ne dea putere sa ne ajutam singuri. Daca oamenii vor sa ajute, e minunat, dar nu trebuie sa fim dezamagiti daca asta nu se intampla. De multe ori cand are loc o tragedie, devenim furiosi, nu mai credem in nimic. Totusi, toti avem pierderi si necazuri in viata. Si, cand am avut langa noi acea persoana am stiut sa o apreciem? Am stiut sa-i aratam cat inseamna pt. noi? Am inteles ce si cat inseamna doar cand nu am mai avut-o; pt. ca asa suntem noi, oamenii....credem ca totul ni se cuvine si vrem ca totul sa fie corect pt. noi, insa noi nu stim sa fim corecti. Cerem mereu lucruri pe care noi nu le oferim, nu suntem capabili sa dam mai nimic inapoi. Mereu problemele noastre sunt cele mai importante, nevoile noastre la fel. Uitam sa multumim Bunului Dumnezeu pt. tot ce primim, pt. tot ajutorul, ba uneori, ne atribuim doar noua meritul pt ceea ce reusim si invinuim pe altii, chiar pe Dumnezeu, pt. ceea ce nu iese cum sperasem. Viata nu e dreapta....asa este! Dar, sa facem tot ce putem pt. a schimba ceea ce nu este bine si daca ceva nu putem schimba, trebuie sa acceptam, sa invatam sa traim cu acel lucru, cu acea situatie. Va intrebati ce m-a determinat sa scriu despre asta? Ei bine, de dimineata m-am trezit si mi se parea groaznica viata. Trec printr-o perioada aglomerata, plina de stres, mai sunt si alte probleme. Insa, cea mai mare era un examen care era peste putin timp si eu nu aveam timp sa ma pregatesc. Aseara, am vorbit cu un amic ce a terminat teologia. I-am spus ca sunt ingrijorata, ca nu stiu cum sa ies din starea asta, cat de greu imi e. El m-a sfatuit sa ma rog la Dumnezeu, la Maica Domnului si sa am credinta. Sincer, nu prea aveam de gand sa ii urmez sfatul, dar azi dimineata am luat o carticica de rugaciuni si m-am rugat sincer. Am simtit cum imi purific sufletul si nu am raman fara rasplata: examenul pe care am sansa sa il dau doar o data pe an si care anul trecut l-am picat, se da cu doua luni mai tarziu decat trebuia! Asta inseamna ca pot invata si am sanse reale, desi este ceva extrem de dificil. E doar unul din miracolele de care am avut parte in viata. Desi am fost mereu ajutata de Dumnezeu, am uitat ca, orice problema as avea, mereu gasesc ajutor la Tatal Ceresc.
Aveti credinta si nu veti fi niciodata singuri!
Motivul pt. care nu pun o imagine cu o icoana, asa cum ar trebui, este acela ca nu pot pune o icoana alaturi de poza mea.
