Familia se doreste a fi, la momentul constituirii sale, unul dintre factorii de echilibru ai persoanei, poate chiar cel mai important. De-a lungul timpului, in numeroase cazuri, acest fapt se transforma in realitate, dar in altele, prea multe chiar, familia se transforma in izvor al suferintei si al izolarii individului.
S.Minuchin considera ca exista patru surse de stres pt. sistemul familial:
1. Contactul stresant al unui membru al familiei cu forte extraconjugale. De exemplu, daca unul dintre soti este stresat din cauza problemelor de la serviciu, el poate incepe sa-si critice partenerul sau chiar sa deturneze conflictul catre copii, atacandu-i pe acestia, cu sau fara motiv. Acest fapt poate duce la izolarea membrului tensionat prin alianta celuilalt membru cu copiii, ca reactie de aparare fata de stres. Sau daca un copil are dificultati de integrare in mediul scolar, parintii e posibil sa reactioneze diferit (mama poate exagera problema, in timp ce tatal o poate minimiza), ceea ce face ca granita in subsistemul marital sa se rigidizeze.
2. Contactul stresant al intregii familii cu forte extrafamiliale. Un sistem familial poate fi puternic afectat de efectele unei recesiuni economice, de mutarea intr-un alt oras sau alta tara, mecanismele de rezistenta ale familiei sunt amenintate semnificativ de saracie sau de discriminare.
3. Stresul in perioada de tranzitie din familie. Exista multe faze in evolutia naturala a unei familii, iar ele necesita o negociere a unor noi reguli, ceea ce duce la conflicte. Aceasta ofera membrilor familiei, dar si familiei ca intreg, ocazii pt. o noua crestere.
Daca aceste conflicte nu se rezolva, ele duc in timp la alte dificultati. Exemplul este cel al tranzitiei copilului spre adolescenta. Adolescenta presupune multe contacte ale copilului cu lumea extrafamiliala, iar statusul lui in aceasta perioada se schimba. Relatiile cu parintii se modifica, el avand nevoie de mai multa autonomie si responsabilitate. Tranzactiile subsistemului parental cu adolescentul vor trebui schimbate de la parinti-copil la parinti-adulti tineri. Astfel, rezultatul va fi o adaptare reusita. In unele cazuri mama, de exemplu, poate rezista schimbarilor relatiei ei cu fiul/fiica adolescenta, pt. ca asta ar presupune schimbari in relatia ei cu sotul. Astfel, in loc sa-si modifice atitudinea, ea poate ataca adolescentul si submina autoritatea lui. Daca tatal intra in conflict de partea copilului, se formeaza o coalitie cros-generationala nepotrivita, care se poate generaliza pana cand toata familia se afla in conflict. Daca nu se produc schimbari adaptative, vorm aprea seturi disfunctionale, ce se vor activa ori de cate ori vor exista conflicte.
4. Stresul cauzat de o problema idiosincratica. Un exemplu de astfel de situatie este prezenta unui membru bolnav cronic sau retardat. Aceste probleme idiosincratice pot supraincarca familia, resursele si mecanismele ei de rezistenta, deoarece functiile membrului respectiv trebuie preluate de alti membri ai familiei. Este posibil, de asemenea, ca intr-o anumita faza de evolutie a familiei si a problemei cu care se confrunta sa existe adaptare, dar mai tarziu, adaptarea sa fie ingreunata de intrarea intr-o alta faza de evolutie. De exemplu, o familie cu un copil autist se poate adapta in perioada in care este mic, dar poate sa fie depasita de dificultati atunci cand acesta este mai mare.
Majoritatea familiilor sufera mari pierderi sau trec prin evenimente care actioneaza negativ in structura lor profunda si le impiedica functionalitatea normala. As numi aceste evenimente ca traumatizante. Ele produc traume nu doar in individul care este martorul sau subiectul care trece printr-un astfel de eveniment, ci si in sistemul familial, in toate componentele sale: membrii, granite, functii, relatii, etc. Astfel, principalele diferente dintre evenimentele stresante si cele traumatizante, constau in:
- intensitatea lor - cele traumatice sunt mult mai intens resimtite de persoana si familii;
- efetctele lor asupra persoanei sau familiei - cele stresante produc dezorganizarea familiei pe o periaoda determinata, dupa care revin la starea initiala de functionare, in timp ce evenimentele traumatice persista mult in timp, poate pt. totdeauna si produc schimbari de structura a familiei, care nu intotdeuna pot fi refacute.
Oricum, granita intre stresant si traumatizant este foarte fina; ceea ce pt. o persoana sau familie este ceva stresant, pt. altele poate fi traumatizant (de exemplu, divortul).
Mai sus v-am scris din ce am invatat la facultatea de psihologie, din cartile ce mi-au finisat drumul catre ceea ce sunt azi. Acum, voi oferi punctul meu de vedere, ca om. Trebuie sa invatam sa apreciem ceea ce avem, nu sa asteptam pana pierdem ceva pt. a-i putea vedea valoarea. Familia este echilibrul nostru, este cel mai important lucru din viata; nimic nu este mai important decat familia. Trebuie insa, sa avem mare grija, deoarece cuvintele pot rani uneori mai mult decat o arma. cuvintele pe care noi le consideram aruncate in gluma, lipsite de importanta, pot fi zdrobitoare pt cei asupra carora le indreptam. Cuvintele sunt o arma atat de puternica, uneori letala. Au fost cazuri, cand, datorita unor cuvinte spuse la furie, s-a ajuns la pierderea cuiva, uneori chiar pierderea unei vieti. Asadar, multa atentie la ceea ce spuneti, la ceea ce faceti, deoacere uneori nu mai exista drum de intoarcere, oricat am dori sa ne intoacem in timp sa schimbam ce am facut sau ce am spus, aceasta nu va fi posibil.
