Drumul vietii

           

              O noua etapa...am trecut examenele vietii mele. As putea gandi ca de acum totul este aranjat, ca ma pot linisti si relaxa. Daca as gandi asa, as face parte dintre cei care stau pe margine si privesc la cei ce stralucesc. Cand ai ajuns unde ti-ai dorit, nu este momentul sa te opresti; evolutia nu are limite! Cand ai reusit sa ajungi ce ti-ai dorit, unde ti-ai dorit, trebuie sa ai grija sa te mentii acolo si, mai ales, sa devii din ce in ce mai bun, sa faci astfel incat, timpul sa lucreze in favoarea ta. Persoane fatarnice care se dadeau grijulii, imi spuneau ca nu pot eu, ca nu am sa reusesc, sau, dimpotriva, sa stau linistita, ca nu este mare lucru pentru mine. Desigur, asta m-ar fi facut sa cad in delasare. In sfarsit am castigat razboiul in cariera, nu doar o lupta, insa, trebuie acum sa mentin armonia si sa am grija sa raman eu insami. Recunosc, am o satisfactie putin parsiva cand ma uit la cei ce mi-ar fi pus piedici si chiar au incercat, atat cat au putut, cand ii vad neputinciosi in a-mi face rau. Nu, nu ii urasc, nu as irosi timp din viata mea cu ura! Pur si simplu ii las in urma. Cand imi era greu, cand imi venea sa plang (si uneori chiar o faceam), mereu Dumnezeu m-A ajuta si m-A ridica. Vreau sa va spun ca orice este posibil daca suntem buni si credem in Dumnezeu!
Sunt persoane care imi spun ca eu am muncit... Dar eu stiu ca sunt doar unealta, Dumnezeu m-A calauzit mereu! Nu as fi nimic fara EL. 
             Dragii mei, atunci cand scopul vostru este unul nobil, cand vreti sa ajungeti undeva pentru a face bine, pentru a ajuta, dar, mai ales, cand aveti incredere in Dumnezeu, veti reusi cu siguranta. EL niciodata nu va va lasa singuri. 
             Totusi, sa nu uitam ca nu se poate doar sa cerem, fara sa oferim nimic bun inapoi. Atunci cand cineva ajunge unde si-a dorit si foloseste acest lucru pentru a face rau, cu siguranta va afla ca exista si scari de coborat, nu doar de urcat.  Functia, statutul, nu trebuie sa ne schimbe, sa ne transforme in ceva ce altii vor ura. Cand oamenii buni te urasc (da, si oamenii buni pot ajunge sa urasca), atunci cu siguranta ai facut ceva foarte rau, ceva ce a ranit, a lovit. Nu imi pasa daca cei rai ma urasc, pentru ca ei oricum traiesc si se epuizeaza prin ura; raspandesc venin in jurul lor si cauta sa transforme si pe altii in ceea ce sunt ei. Pana acum cativa ani fusesem si eu prinsa in plasa unor asemenea oameni...ma iroseam urand si incercand sa inteleg de ce vor mereu sa-mi faca rau. Apoi, am incetat sa inteleg de ce, am inteles ca razbunarea nu e a mea si ca eu am drumul meu, de la care, daca ma abat, probabil ca niciodata nu voi mai gasi calea. Si am mers pe drumul meu. Am lasat ce era rau in urma, desi cicatricile de pe suflet inca sunt acolo, insa, esti cu adevarat puternic atunci cand poti sa te uiti la dusmanii tai fara sa iti doresti sa le intorci raul. Oricine poate face rau, mai ales gratuit, dar bine nici platiti nu ar face. Am inteles ca nu trebuie sa judec pe nimeni, ci doar sa incerc sa ajut, atat cat pot. Am inteles, de asemenea, si ca nu eu trebuie sa car povara nimanui, ca daca cineva nu vrea sa fie ajutat, nu am ce face. Ca sa ajuti pe cineva, trebuie ca acel om sa vrea sa se lase ajutat si, mai ales, sa se ajute el insusi. Am inteles ca un om bun poate deveni rau datorita durerii si am invatat sa accept oamenii asa cum sunt, pentru ca si eu sunt acceptata asa cum sunt, cu bune si cu rele. 
                De ce sa avem sufletele incarcate, sa ne sufoce ura? Sunt atat de multe lucruri cu adevarat minunate pe care DOAR DUMNEZEU NI LE OFERA. 
            Astept cu nerabdare primavara, astept sa vad pomii inflorind si intreaga natura revenind la viata. Vreau sa simt iar viata, soarele sa-mi mangaie chipul si bunatatea sa imi lumineze sufletul.

Fragment din Jurnalul Fericirii de Nicolae Steinhardt (n. 29 iulie 1912 - d. 30 martie 1989)

"Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor, cand altul se balaceste, inca in viciul sau. Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decat pacatul insusi.
Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale, in asa maniera, incat ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza, cand ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori. Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat.
Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.
Daca reprimi foamea, in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, innebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei, printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia ramane trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma.
Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul, de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale, evenimente specifice lor.
Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramane, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.
Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decat viciile si incapacitatile noastre .
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune, nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu..."

Sa nu regreti ...

Sa nu regreti niciodata cand iese din viata ta un om fara valoare. Sa nu te gandesti  la acel om, sa nu te intebi de ce. Desigur, inainte asigura-te ca este asa cum crezi tu, nu judeca superficial. Am inteles pe calea grea ca nu trebuie sa mai cred ca toti oamenii sunt buni in esenta lor, am invatat ca faptele ne definesc si ca vorbele sunt arme de temut de care trebuie sa ne ferim atunci cand nu vin insotite si de fapte.Am inteles acum toate astea, am inteles in aceiasi masura si ca nu trebuie sa lasam sa plece din viata noastra oamenii care ne iubesc, oamenii sinceri, oamenii pe care ii iubim. Am indepartat pe cei ce imi intunecau viata cu iluzii,  care mereu ma dezamageau, tocmai pt. ca eu credeam, alegeam sa cred ca toti oamenii sunt buni in esenta lor. Greseam amarnic...
Nu toti oamenii sunt buni, nu toti oamenii sunt rai; exista si bine si rau, si oameni buni, si oameni rai. Nu ar trebui sa ne irosim viata urand, amintindu-ne de lururile rele sau acordand atentie oamenilor rai, sau veninului ce il arunca. Viata trece atat de repede...ieri nu mai exista, azi se duce langa ieri, iar maine este o speranta, un vis, ceva ce va trece si nici nu vom observa, daca alegem sa irosim pretiosii ani sau oamenii care fac viata sa merite traita.
Cand eram copil credeam ca iubirea este cea mai puternica forta din univers; apoi am incetat sa mai cred asta si cred ca am incetat sa mai simt, sa mai traiesc. M-am trezit intr-o lume mult prea rea sa o pot accepta, sa o pot tolera, sa ma pot adapta ei. M-am ingrozit cand am inteles ca relele din realitate depaseau cu mult imaginatia mea de fetita naiva si ca nu se intampla ca in povestile cu care ma hraneam, in care totul se termina cu bine pentru cei buni. In realitate printesa nu era mereu salvata, ci ajungea in ghearele zmeului nemilos. Si am ajuns si eu, si am incercat sa fac povestea cat mai frumoasa, sa sper, sa cred. Pana cand am amortit, m-am racit si am si am simtit cum gheata pune stapanire pe inima mea. Era un timp cand incercam cu disperare sa nu mai simt nimic,sa ajung asa, amortita si rece pt. ca durerea parea insupotabila. Apoi, cand simtit ca ca spiritul meu doarme intr-un loc rece, am vrut sa simt din nou...dar nu mai reuseam. Totul era iluzie si se risipea ca fumul. Nimic nu mai avea sens si ma straduiam cu disperare sa gasesc ceva care sa ma ghideze inapoi, spre casa. Si rataceam...
Cand credeam ca am ajuns acasa, imi dadeam seama ca era inca o iluzie. Rataceam sperand ca voi gasi drumul, dar saream ca dintr-un vis in altul. Acum am inteles de ce...cred. Pentru ca nu ma pot intoarce de unde am pornit, aici greseam. Trebuie sa merg inainte, sa caut aici realitatea  pt ca trecutul e doar fum!

Daca voi cauta trecutul, ma voi invarti in cerc si mereu voi privi in urma, in loc sa vad ce este inaintea mea. Pe drum as pierde parti din mine si as fi mereu incompleta. Vreau sa ma trezesc, sa deschid ochii si sa pasesc spre realitate, chiar de nu imi place intotdeauna ce vad, dar e mai bine decat un vis ce se risipeste asemeni fumului.

Empatie sau nepasare?

Am scris de mai multe ori despre aparente si totusi, mereu pare sa ma uimeasca acest aspect la oameni. Mereu afirmam ca in orice om exista ceva bun, ca in esenta toti oamenii sunt buni.
Consider ca exista si bine si rau in om, insa, depinde carei laturi i se ofera. Acum ceva timp aveam puterea de a ierta, de a trece cu vederea si a oferi inca o sansa; acest aspect nu mai subzista acum, iar acest lucru ma protejeaza de parsivenia unora care, cred ei, pot "prosti" pe oricine. Tot ce conteaza pentru ei este sa le mearga lor bine, doar ei conteaza.
Nu pot tolera rautatea aia in forma pura, egoismul si nepasarea. Nu pot trece cu vederea cand cineva provoaca suferinta altcuiva din pura placere, ca asa considera el ca acea persoana merita, ca asa crede el ca detine controlul. Nu stiu voi, dar eu m-am saturat sa tolerez nesimtirea, egoismul si egocentrismul unora care nici macar nu au motive sa se iubeasca asa mult, drept dovada fiind faptul ca nimeni nu ii iubeste. Oameni fara valoare care cred ca totul li se cuvine, ca sunt mai importanti decat altii si orice ar face, au in vizor exclusiv propriile interese si dorinte meschine, fara sa le pese de impactul actiunii lor asupra altor persoane.
Nu spun ca nu ar trebui sa ne cautam propriul bine, sa ne iubim pe noi insine, insa, trebuie sa tinem cont si de faptul ca, ceea ce facem, nu ar trebui sa afecteze alte persoane: ai dreptul sa faci ce vrei, atata vreme cat nu incalci dreptul altcuiva".
Mereu am spus ca persoanele rele, care cauta mereu sa ne afecteze cumva, trebuie tinute la distanta si astfel, viata noastra se va imbunatati simtitor. Uneori insa, nu imi ascult propriul sfat si atunci efectele nu intarzie sa apara. Aceste persoane sunt alunecoase, lingusitoare, mereu cauta sa spuna ce stiu ca ai nevoie sa auzi, mereu plang si isi cer iertare, spunand ca in viata lor nu si-au cerut iertare, dar ca tu esti altceva. Mereu incearca sa te faca sa te simti important, sa crezi ca doar pentru tine au facut ceva diferit, ca doar tu contezi. Si, mai ales, duc orice gest al lor de rahat la rang de eroism. In realitate, ei cam mentin aceiasi vrajeala, pe care o adapteaza in functie de "victima". Isi lauda "victoriile" in gura mare, murdareste imaginea "victimei" si traieste intr-o lume iluzorie in care el este regele si castiga orice lupta duce...in realitate, a pierdut demult razboiul.

Radacina iubirii

"Gandurile si oamenii se schimba tot timpul. Iubirea care dureaza nu o poti gasi niciodata in exterior. Adevarata dragoste este dragostea pentru tine insati. Aceasta este cea care nu dispare niciodata. Indragosteste-te de tine, si astfel vei obtine iubirea pentru totdeauna. Cand ajungi sa gasesti iubirea in tine, vei realiza ca esti iubit intotdeauna, independent de toate relatiile pe care le vei avea vreodata."

Sa fie oare asa?

ILUZII

O sa vorbesc azi despre oamenii aceia slabi care au nevoie sa straluceasca si nu o pot face decat prin a manipula pe altii. Tocmai pt. ca puterea lor vine de la cei ce ii admira si urmeaza. Astfel de oameni ajung ca un drog, ii fac pe multi sa le urmeze dorintele, trairile, testele, incercarile...lucru care de multe ori nu este bine, tocmai pt. ca multe lucruri tin de fiecare om in parte; totul e relativ. Am vazut recent cum cineva incerca sa influenteze alte persoane sa traiasca dupa un tipar facut de el, dupa un tipar de care el avea nevoie. Am vazut cum incerca sa controleze mintea altora trimitand mesaje subliminale precum ca, daca ar face altfel, ar fi niste ratati, ar pierde ceva valoros... Nimic mai fals!
De fapt el este un om slab, frustrat, care incearca mereu sa fie in centrul atentiei, care vrea sa traiasca si, cumva, vrea sa impuna altora sa traiasca la fel ca el. Nu are capacitatea de a simti viata, de a fi fericit sau de a face ceva singur. Nu ar fi o problema daca acel om ar incerca sa alunge tristetea, sa elimine depresia, daca ar sustine pe cei care nu mai pot inainta, daca ar ridica pe cei pe care viata i-a doborat, dar el nu face asta. El spune altora ca sunt jos, ca sigur se recunosc in spusele lui, ca si ei sunt unde este el. Eronat! Nu este el un tipar universal. O persoana draga mie s-a lasat influentata de acel om si am vazut ca ii schimbase starea, ii indusese dorinte non-sens si o supusese unori riscuri inutile, implementandu-i in creier ca si ea trebuie sa traiasca precum o face el, asta fiind calea sigura spre reusita. Era trista si neajutorata, credea ca a esuat tocmai ca nu se tinuse de o promisiune la care el a fortat-o sa o faca, chiar daca doar prin "sugestii bine intentionate". Sa nu uitam ca "drumul spre iad este pavat cu intentii bune". Ea nu intelegea ca nu isi incalca promisiunea, ci doar da dovada control si maturizare emotionala, cand vede ca ceva este gresit si intelege sa renunte, astfel evitand sa aiba parte de un eveniment nedorit. Din pacate multi dau dovada de o lipsa totala asupra riscului si prevederii, ajungand pe drumuri cu sens unic, poduri ce se termina si la capat ii asteapta doar abis. Nu dati niciunui om puterea sa va controleze mintea, voi stiti mai bine ce aveti nevoie. Ascultati un sfat de la cei care va iubesc, de la familie, dar si acel sfat, treceti-l printr-un filtru al mintii si vedeti daca este ceea ce aveati nevoie pt a gasi raspunsul, sau adaptati-l la nevoile voastre. Chiar si ei pot gresi, desi au cele mai bune intentii. Intr-un final, voi stiti mai bine ce va ajuta si ce va face rau. De cele mai multe ori judecata poate fi intunecata de ura, de nervi, de ambitie prosteasca sau chiar de impulsul de moment. Uneori este de-ajuns o clipa pt. a pierde ceva pretios. Nu spun ca mereu trebuie sa analizam orice, sa ne concentram doar pe a vedea daca facem ce e bine, ci spun doar sa avem grija de noi, sa nu asteptam ca altii sa o faca pt. noi. Sa fim mereu sinceri, mai ales cu noi insine, pt. ca, putem minti pe oricine, dar nu si pe noi insine. Si daca o vom face, vom trai ceva ireal, ca un vis din care ne vom trezi si vom constata cu durere ca realitatea este tot acolo si va trebui acceptatata intr-un final. Un sfat bun este acela care ti se potriveste tie, situatiei tale, care ofera o solutie. Esti propriul tau erou!