Am scris de mai multe ori despre aparente si totusi, mereu pare sa ma uimeasca acest aspect la oameni. Mereu afirmam ca in orice om exista ceva bun, ca in esenta toti oamenii sunt buni.
Consider ca exista si bine si rau in om, insa, depinde carei laturi i se ofera. Acum ceva timp aveam puterea de a ierta, de a trece cu vederea si a oferi inca o sansa; acest aspect nu mai subzista acum, iar acest lucru ma protejeaza de parsivenia unora care, cred ei, pot "prosti" pe oricine. Tot ce conteaza pentru ei este sa le mearga lor bine, doar ei conteaza.
Nu pot tolera rautatea aia in forma pura, egoismul si nepasarea. Nu pot trece cu vederea cand cineva provoaca suferinta altcuiva din pura placere, ca asa considera el ca acea persoana merita, ca asa crede el ca detine controlul. Nu stiu voi, dar eu m-am saturat sa tolerez nesimtirea, egoismul si egocentrismul unora care nici macar nu au motive sa se iubeasca asa mult, drept dovada fiind faptul ca nimeni nu ii iubeste. Oameni fara valoare care cred ca totul li se cuvine, ca sunt mai importanti decat altii si orice ar face, au in vizor exclusiv propriile interese si dorinte meschine, fara sa le pese de impactul actiunii lor asupra altor persoane.
Nu spun ca nu ar trebui sa ne cautam propriul bine, sa ne iubim pe noi insine, insa, trebuie sa tinem cont si de faptul ca, ceea ce facem, nu ar trebui sa afecteze alte persoane: ai dreptul sa faci ce vrei, atata vreme cat nu incalci dreptul altcuiva".
Mereu am spus ca persoanele rele, care cauta mereu sa ne afecteze cumva, trebuie tinute la distanta si astfel, viata noastra se va imbunatati simtitor. Uneori insa, nu imi ascult propriul sfat si atunci efectele nu intarzie sa apara. Aceste persoane sunt alunecoase, lingusitoare, mereu cauta sa spuna ce stiu ca ai nevoie sa auzi, mereu plang si isi cer iertare, spunand ca in viata lor nu si-au cerut iertare, dar ca tu esti altceva. Mereu incearca sa te faca sa te simti important, sa crezi ca doar pentru tine au facut ceva diferit, ca doar tu contezi. Si, mai ales, duc orice gest al lor de rahat la rang de eroism. In realitate, ei cam mentin aceiasi vrajeala, pe care o adapteaza in functie de "victima". Isi lauda "victoriile" in gura mare, murdareste imaginea "victimei" si traieste intr-o lume iluzorie in care el este regele si castiga orice lupta duce...in realitate, a pierdut demult razboiul.
