Sa nu regreti niciodata cand iese din viata ta un om fara valoare. Sa nu te gandesti la acel om, sa nu te intebi de ce. Desigur, inainte asigura-te ca este asa cum crezi tu, nu judeca superficial. Am inteles pe calea grea ca nu trebuie sa mai cred ca toti oamenii sunt buni in esenta lor, am invatat ca faptele ne definesc si ca vorbele sunt arme de temut de care trebuie sa ne ferim atunci cand nu vin insotite si de fapte.Am inteles acum toate astea, am inteles in aceiasi masura si ca nu trebuie sa lasam sa plece din viata noastra oamenii care ne iubesc, oamenii sinceri, oamenii pe care ii iubim. Am indepartat pe cei ce imi intunecau viata cu iluzii, care mereu ma dezamageau, tocmai pt. ca eu credeam, alegeam sa cred ca toti oamenii sunt buni in esenta lor. Greseam amarnic...
Nu toti oamenii sunt buni, nu toti oamenii sunt rai; exista si bine si rau, si oameni buni, si oameni rai. Nu ar trebui sa ne irosim viata urand, amintindu-ne de lururile rele sau acordand atentie oamenilor rai, sau veninului ce il arunca. Viata trece atat de repede...ieri nu mai exista, azi se duce langa ieri, iar maine este o speranta, un vis, ceva ce va trece si nici nu vom observa, daca alegem sa irosim pretiosii ani sau oamenii care fac viata sa merite traita.
Cand eram copil credeam ca iubirea este cea mai puternica forta din univers; apoi am incetat sa mai cred asta si cred ca am incetat sa mai simt, sa mai traiesc. M-am trezit intr-o lume mult prea rea sa o pot accepta, sa o pot tolera, sa ma pot adapta ei. M-am ingrozit cand am inteles ca relele din realitate depaseau cu mult imaginatia mea de fetita naiva si ca nu se intampla ca in povestile cu care ma hraneam, in care totul se termina cu bine pentru cei buni. In realitate printesa nu era mereu salvata, ci ajungea in ghearele zmeului nemilos. Si am ajuns si eu, si am incercat sa fac povestea cat mai frumoasa, sa sper, sa cred. Pana cand am amortit, m-am racit si am si am simtit cum gheata pune stapanire pe inima mea. Era un timp cand incercam cu disperare sa nu mai simt nimic,sa ajung asa, amortita si rece pt. ca durerea parea insupotabila. Apoi, cand simtit ca ca spiritul meu doarme intr-un loc rece, am vrut sa simt din nou...dar nu mai reuseam. Totul era iluzie si se risipea ca fumul. Nimic nu mai avea sens si ma straduiam cu disperare sa gasesc ceva care sa ma ghideze inapoi, spre casa. Si rataceam...
Cand credeam ca am ajuns acasa, imi dadeam seama ca era inca o iluzie. Rataceam sperand ca voi gasi drumul, dar saream ca dintr-un vis in altul. Acum am inteles de ce...cred. Pentru ca nu ma pot intoarce de unde am pornit, aici greseam. Trebuie sa merg inainte, sa caut aici realitatea pt ca trecutul e doar fum!
Daca voi cauta trecutul, ma voi invarti in cerc si mereu voi privi in urma, in loc sa vad ce este inaintea mea. Pe drum as pierde parti din mine si as fi mereu incompleta. Vreau sa ma trezesc, sa deschid ochii si sa pasesc spre realitate, chiar de nu imi place intotdeauna ce vad, dar e mai bine decat un vis ce se risipeste asemeni fumului.
