Se intampla uneori, unora, sa devina ceea ce ei urasc mai mult. Sa faca ceea ce nu credeau ca vor face niciodata si ani la rand au "condamnat" pe altii pentru acele lucruri. Au toleranta zero pentru acele lucruri, nu pot accepta sau intelege motivele pentru care cineva ar face asa ceva, si totusi, mai devreme sau mai tarziu, fara sa-si dea seama macar, ajung ceea ce urau mai mult.
Dar se pot opri acele persoane? Sau atunci cand realizeaza ce au devenit, "monstrul" face deja parte din fiinta lor?
Mi s-a intamplat sa mi se spuna ca m-am schimbat, ca sunt rece si dura, neanduplecata; ca nu mai sunt fata aceea dulce, sensibila si amabila care eram.
Poate...si totusi, trebuia sa ma adaptez. Incerc sa pastrez ceea ce sunt, sa nu ma schimb, doar sa evoluez; si totusi...si asta presupune o transformare, intr-o anumita masura. Intamplarile din viata ne modeleaza si ne adapteaza sau inadapteaza.
Consider ca alegerile pe care le facem ne decid soarta, in mare parte. Sunt si situatii cand nu avem de-ales. Am invatat ca un om nu are dreptul sa priveasca pe altul de sus decat atunci cand ii da mana sa se ridice...dar cati dau cuiva "mana sa se ridice"?
Cand, cel mai adesea vezi oameni care incearca sa "doboare", sa "calce" pe cineva . Nu se mai gandesc la JUSTITIA DIVINA, cred ca totul incepe si se termina aici. De fapt...nu mai cred in nimic, bajbaie intr-o bezna in care se afunda din ce in ce mai mult, fara sa-si dea seama ca singura salvare este Dumnezeu. Totul e trecator aici, iar ceea ce conteaza este familia, oamenii care fac parte din sufletul tau.Aici e doar...un ritual de trecere!
