duminică, 24 aprilie 2011

Cea mai tare generatie


Noi, cei care suntem nascuti la inceputul anilor 65-89,
vedem acum in anul 2011 cum casa parintilor nostri este de
50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si
realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur
de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici
despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala,
pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel",
"Ratele si "vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea",
"Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii",
ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai",

ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care
am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa
ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am
vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete
audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci
de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma
era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste
grile la admitere.

Am sorbit din ochi „Sclava Isaura”, „Beverly Hills”,
”Melrose Place”, „Twin Peaks”, „Dallas” .. si cine zice ca
nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si
abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum.
Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si
clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care
turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv
bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ
Bobo si Michael Jackson, Backstreet Boys si Take That,
si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc
fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii,
dar toti dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit
atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen
50 Cent si Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii,
si am baut Cico si Zmeurata si
ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele
sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe
E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla
de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am
descoperit internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara,
noi nu aveam dolby surround system,
… taceam toti ca sa auzim actiunea filmului,
nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris
de care ne plictiseam la o luna dupa ce le
cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita",
sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare",
sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura"
pe cine "iubeam"..

Noi suntem cei care inca au mai "cerut
prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex",
care dadeam cu banul care sa intre in farmacie
sa cumpere prezervative, pe care apoi
sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul
colegilor sau a trecatorilor pe strada,
care am completat mii de oracole, sperand
ca persoana iubita va citi acolo unde scrie
"De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca
noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere,
nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi
bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut
pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii,
nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii
si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate
lipide si glucide mancam.

Parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis
sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un
pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost
martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras
la bancuri cu Bula nu la Mondenii, noi am fost primii care
au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei
care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de
"first-timers" ...

Daca citesti si ai cazut macar un pic in melancolie,
inseamna ca au insemnat ceva pentru tine toate acestea !

Ultima generatie ...dar si prima ;)

Multumesc celui care a scris aceste randuri; ne-a oferit o "calatorie in timp".



marți, 12 aprilie 2011

Monstrul din vis


Se intampla uneori, unora, sa devina ceea ce ei urasc mai mult. Sa faca ceea ce nu credeau ca vor face niciodata si ani la rand au "condamnat" pe altii pentru acele lucruri. Au toleranta zero pentru acele lucruri, nu pot accepta sau intelege motivele pentru care cineva ar face asa ceva, si totusi, mai devreme sau mai tarziu, fara sa-si dea seama macar, ajung ceea ce urau mai mult.
Dar se pot opri acele persoane? Sau atunci cand realizeaza ce au devenit, "monstrul" face deja parte din fiinta lor?
Mi s-a intamplat sa mi se spuna ca m-am schimbat, ca sunt rece si dura, neanduplecata; ca nu mai sunt fata aceea dulce, sensibila si amabila care eram.
Poate...si totusi, trebuia sa ma adaptez. Incerc sa pastrez ceea ce sunt, sa nu ma schimb, doar sa evoluez; si totusi...si asta presupune o transformare, intr-o anumita masura. Intamplarile din viata ne modeleaza si ne adapteaza sau inadapteaza.
Consider ca alegerile pe care le facem ne decid soarta, in mare parte. Sunt si situatii cand nu avem de-ales. Am invatat ca un om nu are dreptul sa priveasca pe altul de sus decat atunci cand ii da mana sa se ridice...dar cati dau cuiva "mana sa se ridice"?
Cand, cel mai adesea vezi oameni care incearca sa "doboare", sa "calce" pe cineva . Nu se mai gandesc la JUSTITIA DIVINA, cred ca totul incepe si se termina aici. De fapt...nu mai cred in nimic, bajbaie intr-o bezna in care se afunda din ce in ce mai mult, fara sa-si dea seama ca singura salvare este Dumnezeu. Totul e trecator aici, iar ceea ce conteaza este familia, oamenii care fac parte din sufletul tau.Aici e doar...un ritual de trecere!

duminică, 3 aprilie 2011

Razboiul cu tine insuti


Este noapte...nu pot dormi. Peste cateva ore ma asteapta ceva important. Am avut o zi grea, o zi in care a trebuit sa infrunt pe cineva dar, mai ales, sa ma infrunt pe mine insami. Am pus la punct pe cineva care nu stia sa respecte. L-am facut sa inteleaga ca nu am nevoie sa lucrez cu oameni de proasta calitate, indiferent de avantajele financiare. Caracterul omului este foarte important pt. mine si asta nu se poate cumpara cu bani. Oricum, sunt multumita de viata mea, sunt facuta pt. lupta si nu ma sperie provocarile. Mi-am ales o profesie care mereu ofera provocari, care necesita o continua lupta. Mereu voi intalni oameni cu un caracter ce lasa mult de dorit, dar nu ii voi lasa sa ma schimbe. Fie lumea cat de rea, eu voi ramane mereu EU! Sper ca oamenii buni sa ii schimbe pe cei rai, desi, de cele mai multe ori, e invers. Ganduri rebele si in tot felul de nuante imi tin mintea ocupata. Am senzatia ca am 1000 de intrebari si prea putine raspunsuri. In toti anii, ceva a fost mereu in viata mea: singuratatea! Nu intelegeti gresit, am familie, iubit, ies cu amici, colegi...nimeni nu ar crede ca pot simti singuratatea. Insa, ea este acolo, in sufletul meu si isi face simtita prezenta. Nici macar nu stiu daca ma deranjeaza, uneori eu o caut. O prietena imi spune ca ea are nevoie de oameni, de sustinere, altfel nu poate reusi. Imi spune ca ea nu e ca mine, ea nu poate trai si lupta singura, ca mine. Uneori as vrea sa nu mai simt singuratatea, sa mai lupte si altcineva pt. mine, sa ma pot odihni... Alteori insa, ma simt bine asa. Dar, oricum ar fi, imi duc luptele cu aceiasi iscusinta si sete de izbanda. Poate intr-o zi nu voi mai simti ca lipseste ceva, poate....sau poate ca asa trebuie sa fie pt. ca asa cere "balanta", altfel ar inclina prea mult spre fericire. Sau poate nu am facut mereu alegerile potrivite si in viata totul are consecinte. Oricum ar fi, stiu ca mereu am facut tot ce am putut, tot ce am considerat ca e necesar. Nu am fugit niciodata de lupta, chiar de nu am luptat mereu cinstit. Oricand am ocazia sa ajut pe cineva sa isi schimbe viata in bine, sa evolueze, o fac. E atat de important sa ai pe cineva care sa iti "arate calea" atunci cand te "ratacesti". Eu nu am avut pe cineva, dar Dumnezeu nu m-A parasit niciodata, cum nu Paraseste pe nimeni. Si eu am urmat "calea", am luat aminte la ce am intalnit pe "drumul vietii" si m-am "construit", zi de zi.
"Daca vei castiga razboiul cu tine insuti, vei castiga orice lupta cu intreaga lume"