joi, 13 ianuarie 2011

Demonul cutezator

















In vremuri grele, tulburi, se nastea o copila

Ca o stea de frumoasa, ca luna de semeata.
Cu sufletul inchis, demon cu chip de inger,
Cu focul in privirea-i ce sufletul ardea.
Crescand, din ce in ce putere ea prindea,
Cu fiecare an, mai cruda devenea.
Si devenind femeie, stia a subjuga,
In inimile lor intra si distrugea.
Unde era pacatul, rautatea si vina,
Era si ea acolo, spre iad ii conducea.
Ea lovea cu cruzime in suflete pierdute
Topind inimile spre a le putea rupe.
Un inger sau un demon, asa se intrebau
Ce e acea fiinta, ce-i dulce si amara
Ce poate fi mai rau, cand iadul te-nconjoara?
Un inger bland, un demon crud…
Ea se transforma, arde, alina
E zi, e noapte, e luna plina…
Cand omul bun ii e aproape
In inger pur ea se transforma
Si inima-i este curata, si sufletul neintinat
Dar raul cand ii este aproape
Atunci se trasforma in drac.
Fereste-te de-al ei venin, fereste-te de ochii ei
Ca ard ca focul iadului si te duc in strafunduri.
Frigul nu o ingheata, focul nu o arde
In jurul ei e iarna, iar gheata ei te arde..
Fara sa-ti dai seama, vine arzand spre tine
Simti focul, simti gerul…urli de furie;
Simti durere, simti chin, si sufletul iti piere.
De esti demon, lupta iti va fi vesnicia;
De esti om, si sufletul ti-e negru,
Te va vana razand, te va lasa zacand.
Ea poate doar sa lege, nimic a dezlega
Iar inimile lor, usor a inclesta.
De ce vor ei sa iasa din lumea lor reala,
Sa intre intr-un vis, sa se piarda-n abis?
In ochii ei de foc, multi fluturi au pierit
Si cu zambetu-i rece, usor i-a inrobit.
Nu ai vrea sa ajungi, iluziei sa-i cedezi
Si drumul catre iad sa il imbratisezi.
Si multi vor sa o schimbe, si focul sa i-l stinga
S-o lege, s-o-nrobeasca, si inima sa-i franga.
Un inger ce devine un demon printre demoni,
Demon cutezator, inger trecut prin iad.
Cum o descriu ei insa, e diferit la toti
Inger scapat din iad, demon nevinovat.
Scotand la suprafata, ce ei vor sa astupe;
Cu reguli si principii de ea insasi impuse.
Prin viata strabatand, lupta-i singura cale
Nicicand acceptand sa cada-n resemnare.

Multumesc celei care a scris aceasta poezie!
Am promis ca o public!