Demonul cutezator

In vremuri grele, tulburi, se nastea o copila

Ca o stea de frumoasa, ca luna de semeata.

Cu sufletul inchis, demon cu chip de inger,

Cu focul in privirea-i ce sufletul ardea.

Crescand, din ce in ce putere ea prindea,

Cu fiecare an, mai cruda devenea.

Si devenind femeie, stia a subjuga,

In inimile lor intra si distrugea.

Unde era pacatul, rautatea si vina,

Era si ea acolo, spre iad ii conducea.

Ea lovea cu cruzime in suflete pierdute

Topind inimile spre a le putea rupe.

Un inger sau un demon, asa se intrebau

Ce e acea fiinta, ce-i dulce si amara

Ce poate fi mai rau, cand iadul te-nconjoara?

Un inger bland, un demon crud…

Ea se transforma, arde, alina

E zi, e noapte, e luna plina…

Cand omul bun ii e aproape

In inger pur ea se transforma

Si inima-i este curata, si sufletul neintinat

Dar raul cand ii este aproape

Atunci se trasforma in drac.

Fereste-te de-al ei venin, fereste-te de ochii ei

Ca ard ca focul iadului si te duc in strafunduri.

Frigul nu o ingheata, focul nu o arde

In jurul ei e iarna, iar gheata ei te arde..

Fara sa-ti dai seama, vine arzand spre tine

Simti focul, simti gerul…urli de furie;

Simti durere, simti chin, si sufletul iti piere.

De esti demon, lupta iti va fi vesnicia;

De esti om, si sufletul ti-e negru,

Te va vana razand, te va lasa zacand.

Ea poate doar sa lege, nimic a dezlega

Iar inimile lor, usor a inclesta.

De ce vor ei sa iasa din lumea lor reala,

Sa intre intr-un vis, sa se piarda-n abis?

In ochii ei de foc, multi fluturi au pierit

Si cu zambetu-i rece, usor i-a inrobit.

Nu ai vrea sa ajungi, iluziei sa-i cedezi

Si drumul catre iad sa il imbratisezi.

Si multi vor sa o schimbe, si focul sa i-l stinga

S-o lege, s-o-nrobeasca, si inima sa-i franga.

Un inger ce devine un demon printre demoni,

Demon cutezator, inger trecut prin iad.

Cum o descriu ei insa, e diferit la toti

Inger scapat din iad, demon nevinovat.

Scotand la suprafata, ce ei vor sa astupe;

Cu reguli si principii de ea insasi impuse.

Prin viata strabatand, lupta-i singura cale

Nicicand acceptand sa cada-n resemnare.

Multumesc celei care a scris aceasta poezie!

Am promis ca o public!

Minciuni constructive

Minciuna…ceva rau?

Aud multe persoane care spun ca urasc minciuna. Oare acele persoane stiu cu adevarat semnificatia “minciunilor”? Oare chiar ar vrea sa li se spuna mereu adevarul? Deseori cand au de ales intre un adevar crud si o minciuna frumos “impachetata”, prefera minciuna. Cati dintre noi sunt cu adevarat atat de puternici incat mereu aleg adevarul? Cati sunt cei care pot suporta adevarul, oricat de crud ar fi?

Nu ma intelegeti gresit, nu incerc sa pun intr-o lumina buna minciuna; este printre putinele lucruri pe care nu le pot tolera sau ierta. Incerc doar sa expun anumite laturi pe care multi le scapa din vedere.

Exista “minciuni constructive”, acele minciuni necesare, acele minciuni menite sa protejeze. Uneori, acele “minciuni constructive” fac totul mai usor de tolerat, fac situatiile mai usor de acceptat. Va intreb eu: daca ati mai avea o singura zi de trait, ati vrea sa stiti sau sa vi se ascunda asta? V-ati grabi sa raspundeti si ati gresi. Pana nu esti pus in acea situatie, nu poti sti ce reactie ai avea. Reactiile difera in functie de situatii, de momente, de multe…

Incerc doar sa arata ca uneori, minciunile pot folosi. Cand li se spune copiilor de zane bune, de Mos Craciun si altele…toate aceste lucruri le fac lumea mai frumoasa, mai buna si mai sigura. Ar trebui sa spunem realitatea, sa expunem lumea asta asa cum e? Nu ar rani uneori realitatea, adevarul? Nu ar face sa dispara vise, sperante?

Nu spun ca adevarul trebuie ascuns, neglijat, nu minimizez importanta adevarului; spun insa, ca uneori minciunile pot avea un scop constructiv. Nu ar trebui folosite decat atunci cand se poate, cuu ajutorul lor, evita producerea unui rau, unei suferinte. Sunt oameni care nu ar suporta adevarul sunt oameni care au nevoie de minciuni constructive. De multe ori prefera sa ignore adevarul, prefera sa creada, sa vada, sa auda ce le place lor, ce ar dori, ignorand adevarul care este acolo, in fata lor, la lumina. Intalnesc des oameni care au nevoie sa fie feriti de durerea ce o poate provoca un adevar. Practic, implora indirect sa fie mintiti.

Mai cred si ca are mare importanta motivul. Cand spui o minciuna pt a obtine ceva in folosul tau si in defavoarea celui mintit, e ceva de neiertat. Insa, situatia se schimba cand faci asta doar pt. a evita suferinta cuiva, producerea unui rau.

Incercati mereu sa faceti ce este bine si, luati in considerare binele la nivel obstesc, nu individual.