Uneori avem nevoie de un inger...asteptam un inger. Cineva, care va veni si ne va salva din intuneric. Cineva, care ne va ridica atunci cand suntem jos si altii incearca sa ne calce, zdrobindu-ne. Care va atinge ranile cu mainile curate si le va vindeca, atingerea lui fiind magica.Si viata ofera uneori acel inger, acea persoana care parca pare nepamanteana, care vine si are puterea sa alunge norii de pe cer, sa aduca soarele pe cerul albastru. Dar ce se intampla cand se dovedeste ca acel inger exista doar in imaginatia noastra, cand realitatea se dezvaluie mai falsa si mai cruda decat ne puteam imagina, iar acea persoana care speram sa ne salveze, de fapt, calca pe noi, culcandu-ne la pamant, pe cand noi speram sa ne intinda mana pentru a ne ajuta sa ne ridicam? Cat de mult se transforma un om ranit si de cata putere este nevoie pentru ca suferinta sa nu schimbe un om? Am cunoscut oameni care afirmau si poate, intr-o oarecare masura credeau, ca tot ce fac ei este bine si ca altii trebuie sa ii urmeze supusi doar pentru ca ei stiau ce este mai bine. Am cunoscut astfel de oameni care se considerau puternici, dar...un om puternic nu are nevoie de o masca, acesta fiind singurul mod de a obtine ce vor. Astfel de oameni nu au "leac", de cate ori le cade o masca, descoperi alta. Cred ca ei insisi nu au o identitate, nu stiu cine sunt cu adevarat. Dar sigur stim si stiu ce sunt, asa ca nici nu mai conteaza cine. Un prieten mi-a spus acum cateva minute ca raul exista intre noi si trebuie sa stim asta, Da, exista, insa, nu trebuie sa ne lasam afectati de ei. Trebuie sa tinem rautatea lor la distanta si sa creem un zid care sa ne protejeze. Zidul acela trebuie sa ramana curat pe partea noastra. Atunci cand ei vor arunca cu noroi si alte mizerii, zidul se va murdari doar pe partea lor, pe partea noastra va ramane curat si nu vom vedea decat acea parte a zidului. Astfel, ei vor fi singurii afectati.
