Asteptarea

           Un baiatel, Toma, cu parul asemanator castanei coapte si ochi caprui ca frunzele toamnei, statea sub un copac inflorit; astepta sa vina Liliana, colega lui de banca, asa dupa cum ii promisese. Se intelesesera sa-si scrie compunerea impreuna. Nerabdator, Tomase se plictisea de asteptare. Se uita in jur, dar nu vedea nici lucirea soarelui, nici culoarea florilor, nici seninul cerului. El nu stia ce-i asteptarea si fiecare minut care trecea facea ca obrajii sa-i semene tot mai mult cu invapaiata floare a macului. 
          - Ce nesuferit e timpul asta ! Blestemat sa fie, ca trece asa de incet !
          Batranul timp  probabil auzise : Dintr-un trunchi de copac aparu un omulet mic, cenusiu, cu barba lunga, in care i se incurcau picioarele, cu ochi mici, sireti, cu un coif  inalt care se termina cu canafi in varf. Apropiindu-se de banca pe care astepta Toma, il privi siret si incepu a-i vorbi:
          - Hi, hi, hi ! Bun gasit, Toma ! Nu fi amarat ! Stiu care e necazul tau. Batranul Timp, stapanul meu, ti-a auzit nemultumirea si m-a trimis sa-mi vina in ajutor. Ia acest nasturel auriu ! 
Cand ti se va parea ca timpul trece prea incet invarte nasturele spre dreapta. Timpul va zbura pana cand vei voi tu sa-l opresti. Hi, hi, hi !
         Omuletul intra din nou in trunchiul copacului, in timp ce Toma, inca neincrezator, isi privea nasturele auriu pe care nu-l avusese pana atunci la haina, ba chiar in dreptul inimii. 
          Isi aminti din nou de fetita carna, cu ochii ca vioreaua si parul ca petalele florii soarelui. Invarti, temator, nasturele auriu spre dreapta, facand o prima incercare. Si... mare ii fu mirarea, cand, langa el, o vazu pe codana aurie. 
          Privind-o, Toma se simti ca un trandafir in bataia soarelui la amiaza. "Ce-ar fi s-o trag de codite ?" gandi el, ca dovada ca fetita ii era draga. "Cand vom fi mai mari, oare tot impreuna vom fi ?" se mai intreba el, fara a lua mana de pe nasture.
           Plin de neastampar, mai invarti putin nasturele si vazu un tanar frumos, cu ochii ghidusi. Se plimba pe o alee cu trandafiri, tinand-o de mana pe Zana Zanelor - cu parul de aer - dar zana nu era alta decat Liliana, o fetiscana blonda, cu ochii ca azurul cerului ; vorba aceea, ochii albastri ca seninul te imbata precum vinul ! 
          Fiindu-i pusa curiozitatea la incercare, Toma invarti din nou nasturele auriu, gandindu-se : "Ce bine ar fi ca Liliana sa-mi fie mireasa !" Nu-si termina bine gandul, ca se si trezi imbratisandu-si sotia, care clipea sfioasa sub voalul alb, straveziu, tesut parca din fir de paianjen, in timp ce fluierele si viorile cantau viers de dor , luandu-se la incercare cu privighetorile. Dar dorul de a sti cat mai mult nu-l lasa in pace, asa ca Toma invarti in continuare nasturele si vazu o casa care zambea in soare si liniste. Mai invarti putin nasturele si casa se umplu de larma copiilor...
          Dorinta lui nestapanita de-a invarti nasturele purtator de taine nu-l parasea ; dimpotriva, se aprindea mereu.
          ...Si iata-l, batran, intr-un fotoliu, pe terasa casei pierduta printre pomii incarcati de roadele toamnei, urmarind pasarile cerului, in timp ce reumatismele il chinuiau cumplit.
          - Ce frumoase erau clipele tineretii ! Si ce repede au trecut ! Nici n-am apucat bine sa ma bucur de fiecare ceas frumos din viata mea ! Pacat ar fi sa nu mai vad florile multicolore in care se prind florile curcubeului, sau sa nu mai vad cum rasare soarele ! Si sa nu mai aud ciripitul vesel al pasarerelor !... Cat de rau imi pare c-am trecut prin viata atat de usor si repede !...
          Tremurand, simtindu-si sfarsitul aproape, incepu sa-si dea seama cat de mult inseamna sa stii  sa astepti. Asteptarea e ca o floare ! Daca o pui in glastra si ai rabdare sa infloreasca te bucuri, apoi, ori de cate ori se naste un nou boboc, fiecare avand alt parfum, alta culoare. Cum doresc copiii sa zburde prin anii copilariei, si cand ar dori, batrani fiind, sa se intoarca din nou la varsta dintai, mult prea tarziu !...
          Niciodata nu intelesese Toma cat de frumos este sa astepti ! Orice ! Sa stii ca mai tarziu va sosi si clipa cea asteptata, cand vei putea sa te bucuri...
          Privind in gol, spre Soare-apune, Toma ramase trist si descumpanit. Deodata, ii strafulgera  prin minte un gand: 
          - Ce-ar fi sa incerce o ultima salvare? Sa invart nasturele buclucas, putin cate putin, spre stanga, isi aminti ca prin vis de intamplarea cu omuletul acela, care-i daruise nasturele fermecat, furandu-i din clipele vietii. 
         - Batrane Timp, iarta-ma pentru nesocotinta mea ! Am gresit !
          Si, cutremurandu-se din crestet pana in talpi, parca apucat de friguri, se simti invaluit intr-un abur. Minune ! Se trezi din nou sub copacul unde o astepta pe Liliana, colega lui de banca, pentru a face impreuna compunerea aceea.
         Acum, Toma invatase ce inseamna sa astepte si multumi in gand pentru asta. Auzea pasarile cantand, simtea primavara invaluindu-l si sensul asteptarii. Toate la timpul lor si cu farmecul lor !...

Aceasta poveste am citit-o cand aveam vreo 8 ani si atunci am invatat sensul asteptarii. Mereu am tinut minte ca trebuie sa pretuiesc fiecare clipa. Sper ca si pe voi sa va ajute sa intelegeti!