Un inger a venit pe pamant, necunoscand ce se ascunde in noapte, nestiind ce inseamnau intunericul si raul. Auzise despre frumusetea pamantului, despre iubirea dintre oameni, de apus si luna, dar nimeni nu ii povestise si de relele ce zac in aceasta lume. Asadar, a coborat pe un curcubeu, dornic sa vada ce mistere se ascund pe pamant. Aici, un om misel l-a ispitit sa ramana promitandu-i iubirea in schimbul raiul. I-a oferit ceva ce semana cu iubirea, dar ingerul era atat de naiv si dornic sa iubeasca, incat a crezut tot ce-i spunea omul lingusitor, mincinos si slab. A crezut si l-a lasat sa-i taie aripile, sa-l doboare, sa-l murdareasca si sa-l inchida intr-un loc intunecos si rece. Omul a dus ingerul la familia lui, la cei care asteptau insetati sa-i soarba viata. Acolo, toti au sarit pe el, ca niste fiare, sorbind putin cate putin viata din el. Uneori, il mai lasau sa-si revina pt. ca apoi, iar sa-l devoreze. Ingerul, din ce in ce mai distrus, mai slabit, cerea indurare, mila, de la omul care il pacalise. Il ruga, fie sa-l iubeasca, fie sa-l elibereze, chiar de aripile ii erau taiate. Omul ii spunea ca nu il poate lasa sa plece pt. ca il iubeste si ii promitea ca nu va mai lasa pe nimeni sa-i faca rau. Ii jura, ii promitea, dar nimic nu schimba. Se hranea cu viata ingerului, il ducea si la ceilalti oameni care il secau de viata, il supuneau la chinuri greu de suportat. Pe zi ce trece ingerul isi pierdea frumusetea, se usca, se distrugea. Intr-o zi, a ajuns la capatul puterilor; a mai cerut inca o data indurare, strigand la omul pe care il iubea sa nu il lase sa moara. Omul iubit de inger insa, nu auzea, nu ii pasa, nu facea nimic sa-l salveze. Si ingerul a murit... si a ajuns in iad, unde erau doar demoni si nu era pic de lumina; doar foc si intuneric. Dar el voia sa iasa de acolo, sa revina pe pamant, stia ca in cer nu se mai putea intoarce, pt. ca lasase tot pt. iubirea unui om si ramasese fara aripi. Demoni de tot felul il urmareau sa-l prinda si sa-l chinuie iar el fugea mereu, se ascundea. Dupa un timp, de atata teama si lupta, a inceput sa se transforme, sa se asemene cu demonii. Facea asta pentru a nu mai fi atacat, pentru a putea supravietui printre ei, si stia totodata ca singura modalitate de a iesi din iad, este sa adauge fiintei lui o latura demonica, luand aripile de acolo si zburand inapoi spre pamant. Acum avea aripi, era iar frumos, dar avea o frumusete ispititoare, amagitoare, completata cumva de privirea de inger in care ardea focul iadului. Nu mai seamna cu cel care era cand a venit prima oara pe pamant. S-a intors puternic si crud, dornic de rabunare. S-a intors catre omul mincinos pe care il iubise si l-a facut sa simta si el chinurile, neputinta. Ar fi vrut sa-l distruga si sa-l lase sa moara in chinuri, cum patise si el, dar ingerul din el inca il iubea si inca pastrase bunatatea si mila. L-a chinuit un timp, apoi a vrut sa lase razbunarea. Ceilalti oameni care il ucisesera sufereau, plateau pt tot ce facusera, afundandu-se in propriul lor iad. Ingerul-demon incerca sa renunte la invelisul demonic, dar si-a dat seama ca devenise parte din el si doar asa era complet, doar asa putea supravietui pe pamant, unde e si bine si rau.Omul ii reprosa ingerului-demon ca e rau si nemilos si ca s-a schimbat, dar acesta raspundea zambind nepasator: "tu m-ai luat prizonier, m-ai inchis, torturat, si m-ai trimis in iad. Sunt ceea ce m-ai obligat sa devin! Daca nu stii sa iubesti, atunci sa te temi de mine!" Omul nu putea renuta la ingerul-demon pt. ca egoismul si rautatea nu ii permiteau sa-l lase sa fie fericit si liber. Devenise dependent de el si uneori mai incerca sa-i fure din viata, dar atunci era trantit la pamant si lovit, neanvand de-ales decat sa se supuna celui pe care il chinuise candva. Ingerul-demon se pregatea sa plece departe de oamenii acestia si sa incerce sa scoata la suprafata latura lui buna, sa incerce iar sa iubeasca si sa fie fericit. Acum avea aripi, frumusete, putere de lupta, bunatate si rautate, si nici un om sau demon nu mai putea sa-l ingenunchieze. Si a inteles ca ceea ce devenise ii permitea sa lupte si sa apere alti ingeri sau oameni de ispita si minciuna oamenilor rai, sa evite ca altii sa aiba parte de o tranformare ca a lui, sa ii ajute sa se apere fara a-si pata sufletele sau a-si pierde aripile.
