Am incercat sa fac ceea ce altii considerau "pierdere de vreme"...am incercat sa ajut pe cineva care nu voia sa fie ajutat. El se simte bine acolo, unde este. Are momente cand isi doreste mai mult, cand ar vrea sa fie "cineva", cand viseaza ca e multumit de viata lui, ca e realizat. Atunci, doar atunci, isi doreste mai mult. Din pacate asta nu tine mult, ci doar pana cand se gandeste ca, pt. a realiza ceva, trebuie multa lupta; atunci ii trece si se minte singur ca poate reusi printr-o cale usoara. Imi spunea ca asteapta sa vada ce usi i se deschid...ce greseala!
Usile nu se deschid singure, trebuie sa bati la ele, sa le deschizi tu. Daca stai in fata unei usi, nu se va deschide pt. tine.
Eu insa, mereu cred in oameni, cred ca fiecare merita. Aici multi spun ca gresesc si....poate asa este.
Poate va veni o zi cand speranta mea in oameni se va epuiza, cand voi deveni egoista si inima mea va deveni de piatra. Azi, spre exemplu, simt ca acea speranta este aproape epuizata, dar sper sa-mi revin, sper sa-mi pot pastra inima calda si deschisa, chiar daca iar voi fi dezamagita vazand ca munca mea a fost in zadar.
Ce sanse aveam sa scot pe cineva dintr-un loc in care incepuse sa se simta ca intr-o groapa? Eu am zis ca am sanse mari, desi ceilalti au ras vazand ca incerc sa transform cuprul in platina. Am crezut ca daca va vedea si o alta cale, daca va vedea si o alta viata, poate va accepta sa evolueze. A fost insa ceva de suprafata, o lupta inutila, pe care se astepta sa o dau eu pt el. Eu il putea ghida, calauzi, dar nu puteam lupta in locul lui. Am vazut ca eforturile mele erau inutile, nimic nu intelegea, si asta, pt. ca nici nu se obosea sa fie atent la ce i se spunea, ce i se arata. Si azi, mi-am pierdut eu speranta, am renuntat. Dece am renuntat in loc sa duc la bun sfarsit misiunea?
Pt. ca nu luptam alaturi de el impotriva obstacolelor, ci cu el, impotriva lui insusi. El trebuia sa lupte cu demonii interiori, sa ii invinga si sa poata merge mai departe. Nu a inteles insa ca nimeni nu poate lupta in locul lui; sunt lupte pe care doar noi le putem da, lupte pe care trebuie sa le ducem la bun sfarsit pt. a putea trece mai departe, altfel stagnam.
Dupa ce vei castiga razboiul cu tine insuti, vei castiga orice lupta cu intreaga lume!
